Problema e la mine?!

Mi s-a spus de curând ceva de genul: Sincer, esti prea radicală…Adriana, nu ești tu prințesa lumii, să ai dreptate mereu. Nu e mereu cum vrei tu sau cum crezi tu, iar eu sunt om nu marionetă. Rămâi în lumea ta, unde numai tu ai dreptate și toți mint…. La început, am râs…evident.

Însă, când o bună prietenă de a mea a zis: Hmmm, cam are dreptate(Apropo, E.A. tu de partea cui ești?! :)))), am căzut un pic pe gânduri. Stați liniștiți, sunt ok, nu am căzut prea rău. :)))

Serios, pentru prima oară in like forever, am încercat să privesc situația și din punctul de vedere al celor din jur. Știți cum e, când îți zice o persoană mai este cum mai este, când îți zice toată lumea poate că…problema e la tine. Și uite-așa, am hotărât să iau în calcul posibilitatea că premisa Tot Universul greșește și numai eu am dreptate e greșită. Asta ar însemna că greșesc eu undeva, că poate nu e chiar așa cum cred eu, poate nu toți din jur mint, nu toți vor să facă rău, nu toți sunt niște nenorociți.

Dar…când ești atât de obișnuită cu felul ăsta de a gândi, cum te întorci la normal? Și, dacă reușesti să te întorci la normal, și apare cineva care își arată că aveai dreptate să gândești așa? Ce faci atunci? Cum lași garda jos, când a stat sus atâta timp?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

3 thoughts on “Problema e la mine?!”

  1. Din pacate sigur o sa lasi garda jos exact cu cineva care iti va dovedi ca e asa cum crezi tu, desi poate nu e! Dar asa e viata! Nwe pazim o viata de om de belele, ca la sfarsit sa fugim noi cu bratele deschise catre belea si s-o luam in brate! Cel mai bine, fa cum simti tu ca trebuie, chiar daca uneori o sa ti se dovedeasca ca e gresit!

  2. Cam da, probabil e la tine problema 🙂 Ideea e ca trebuie sa determini daca ideea asta de narcisism sau suprematie sau ce o fi (zic asta fiindca nu te cunosc, deci nu am de unde sa stiu) nu vine dintr-un dezechilibru al substantelor chimice din creier (chestie foarte frecventa cand vine vorba de putina paranoia sau dimpotriva, grandomanie). Vitamins could be the easiest answer 🙂 Sunt o groaza de articole pe tema asta care explica in detaliu cat de putin constienti suntem de biologia neuronala cand vine vorba de lucruri extrem de mici gen reactii, impulsuri etc pe care le atribuim in general naturii sau ceea ce numesc oamenii de stiinta nature versus nurture. Bine, acolo se pune in discutie si mediul social samd, e mult mai extins.

  3. Also in genere, ceea ce suntem, conform psihologiei comportamentale, are foarte mult de-a face cu amprentele emotionale din copilarie. Poate acolo undeva trebuie sa cauti si sa vezi de unde nevoia de a avea dreptate. Daca e sa o luam ‘dupa carte’, a tine garda sus nu e un comportament normal din moment ce omul e animal social si tanjeste dupa comunicare, acceptare bla bla.

Scrie un comentariu: