Să mă bag şi eu la leapşa-concurs

De fapt n-am cum, că n-am fost invitat; pe principiu’ dacă nu faci laba-n cerc cu noi, nu te punem la socoteală. În fine, să nu deviem, avem aici o leapşă-concurs interesantă despre concursurile din online. Să răspundem oamenilor, aşadar.

Cititorii care au prins pânze de păianjen p-aici ştiu că am participat şi eu a concursuri. M-a ţinut aşa, vreo două săptămâni, până mi-am dat seama de idioţenia concursurilor de blogări.

1. Primul şi probabil cel mai enervant lucru e că trebuie să scrii tone de bulşit la comandă. Adică ai un blog cu trei-patru, cincizeci de unici, nu contează câţi. Contează că ţi-ai adunat audienţa aia cu ceea ce-ţi debitează ţie tărtăcuţa. De aia revin oamenii ăia.

Ei, şi cum scrii tu aşa despre foci albastre, să zicem, apare un concurs din ăsta în care trebuie să scrii despre cărăbuşii de mai. Şi pe lângă faptu’ că o să scrii căcaturi, că nu te pricepi, cititorii vor zice dude, wtf? io te citesc pentru foci albastre, nu pentru cărăbuşi. Ei, şi nici bine nu-şi revin ei din întrebarea asta, că ţi se cere să scrii despre purici de baltă. Şi tot aşa.

2. Concursurile cu laicuri sau voturi sunt probabil cele mai idioate. Se ştie deja că există un fel de mafie a concursurilor, unde nişte duzi cu conturi multiple se votează între ei de nu poţi tu număra.

3. Cuncursurile jurizate, la care ai două opţiuni: pupi în pulă un produs/brand/site sau n-ai nici o şansă de câştig. Simplu. La un concurs mi se ceruse să scriu despre Yaris, în condiţiile în care io mi-aş cumpăra o buburuză doar dacă n-ar mai exista maşini normale, cu motoare întregi. Am criticat, aşa că am luat punctaj ce tindea spre zero.

4. Credibilitatea ta ca blogăr se duce pe pulă, dacă ai avut-o vreodată. Să ridici în slăvi o chestie pentru ŞANSA de a câştiga un stick, un domeniu sau nu-ştiu-ce-căcat mi se pare de domeniul penibilo-tragicului.

5. Blogării cunoscuţi, în special cei care organizează concursuri sau au de câştigat de pe urma lor, îţi vor explica despre avantajele concursurilor: că vei primi linkuri de la ei, vizite de la adversari şi juriu, interviuri şi evident premii şi relevanţă, dacă vei câştiga.

Bulşit, credeţi că io citesc vreun blog cu care m-am întâlnit la concursuri? În cel mai bun caz am intrat o dată să văd articolu’ câştigător şi după ce m-am lămurit, mi-am băgat picioarele.

Ok, per ansamblu, nu vreau să vă conving să nu participaţi la concursuri, că le iau pita de la gură lu’ Chinezu&friends. Ideea e să scrieţi advertoriale care vi se potrivesc, plătite; nu pentru ŞANSA de a câştiga. De regulă juraţii au preferinţe personale şi nu pot fi obiectivi, laicurile se adună precum căpşunele şi tragerea la soţi e cu dus şi întors (pot trage la sorţi până iese cum vreau io).

P.S. Vorbă de la un om mare: să scrii un articol plătit, doar dacă l-ai scrie şi gratis.

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

8 thoughts on “Să mă bag şi eu la leapşa-concurs”

  1. Pingback: polimedia.us/fain
  2. Eu m-am lecuit. Am scris si un articol “la comanda” da pe bani. Nu multi, de cateva saorme (ala cu viza). Am sa particip la concursuri, da la alea care-mi plac si la care ma pricep. Atat

  3. Io is total de acord cu tine… . Si probabil ca ar mai trebui spus ca virgula cu cat sunt mai multi participanti la concursuri de scris advertoriale pe gratis cu atat va scadea numarul de oferte de advertoriale platite. Si apropo de asta, Chinezu&friends is platiti bine pe spatele astora.

  4. Evident că dacă scrii pentru şansa de a câştiga un premiu de zece euro n-o să-ţi plătească nime’ să scrii pe un preţ decent…

  5. Prea putini sunt aceia care pot zice ca Bregovich: “Sunt norocos ca sunt platit pentru ceva ce-as fi facut si gratis”.

  6. Adevărat grăieşti. Mai bine un advertorial decât un concurs la care nu prea ai şanse de căştig.
    Le poţi încerca pe amândouă, nu?

Scrie un comentariu: