Să vindem nişte reach

Două puncte:

1. Pentru ăştia habarnişti în ale curvei social-media 2.0, reachul este o chestie dubioasă care numără un fel de cai roz cu dungi mov pe pereţi: numără persoanele la care ar fi putut ajunge un mesaj lansat pe o platformă de socializare.

Spre exemplu: Xulescu are 500 de prieteni pe Facebook. Xulescu scrie un status pe care îl pot vedea cei 500 de prieteni ai lui, deci statusu’ are un reach de 500 de utilizatori. Dacă Yulescu, unu’ din prietenii lu’ Xulescu, care are 300 de prieteni, dă like sau share la statusu’ respectiv, ajunge la un reach de 500+300=800 de utilizatori şamd.

Reachu’ ăsta practic nu înseamnă nimic mai mult decât o cifră; pentru că treaba stă cam aşa: din ăia 500 de prieteni, 250 au blocat chestiile ce vin de la Xulescu, 150 îs pe dinafara subiectului, alţi 50 nu îs online, 40 au câte 2000 de prieteni şi nu pot urmări tot feedu’ de noutăţi. Astfel, din reach de 500 de utilizatori pot vedea statusu’ doar zece; chiar nici unu’, dacă Xulescu scrie statusu’ pe la 3 noaptea.

Deşi reachu’ nu înseamnă nimic, el e folosit de companii, advertiseri, blogări şi alte elemente de supt lovele de prin online, pentru că, de regulă, e o cifră babană. Vă daţi seama, dacă scriem cinci blogări din ăştia de categoria a nşpea despre crema de mâini Ghioambe Catifelate şi rugăm fiecare câte cinci prieteni să dea share, la o medie de 500 de prieteni/ciuhap avem un reach de 15.000 de utilizatori.

15.000 înmulţit cu trei reţele de socializare minim (Fb, Twitter şi G+) egal 45.000. Şi dacă mai dă like/share şi câte-un ciumpalac nerugat, putem atinge 50.000 relaxat. Reach de 50.000 din bloguri care nu depăşesc 1000 de unici şi 2000 de afişări însumat. Reach care practic nu înseamnă nimic, da’ sună bine.

Vă promitem un reach de 50.000 de utilizatori şi aruncătoru’ de bani prin www nu întreabă ce-i aia, de ruşine ori de lene. De fapt, 50.000 de nimic, v-am explicat mai sus de ce.

2. Având în vedere că vorbim despre un nimic, nu văd de ce ai da bani pe el. Şi nu mă refer la campaniile clasice, unde reachul îţi e oferit pe post de bonus, ci la chestiile de genu’ ăsta. Băieţii, cu care am mai avut io nişte discuţii, vor să strângă o comunitate cu care să lăicuiască paginile noi pe Facebook.

Gen ai o pagină nouă şi vrei să o faci cunoscută; le dai lor o sumă de bani şi turma lor de lăicuitori vin şi te fac cunoscut (not!) Din suma de bani ei dau lăicuitorilor câte-un rontz. E exact genul de acţiune în care nişte băieţi se lăicuiesc în reciproc în sistem barter pentru a câştiga concursuri, doar că aici e pe lovele.

Bun, pe lângă faptul că am o mare îndoială că reţelele de socializare ar tolera genu’ ăsta de căpuşe, nu ştiu ce fel de dobitoc ar plăti pentru aşa ceva. Unu la mână, audienţa pe care o dau exemplu băieţii de acolo e exact reachu’ de care am vorbit eu mai sus:

audienta 

E ca şi cum ai cumpăra publicitate la o televiziune, convins de un gigix care-ţi spune că ştii, reclama ta ar putea fi văzută de 19 milioane de români. Doi la mână, ştim că cei pe care-i blocăm primii în newsfeed sunt ăia care dau jde laicuri şi şeruri pe zi, la toate căcaturile irelevante, deci e posibil să cumperi ‘publicitate’ care să ajungă la nimeni. Ca şi cum ai pune un panou publicitar în mijlocu’ deşertului…

Şi cum am mai avut io nişte discuţii cu nenii ăştia, le spun să pună mâna s-aducă şi ceva valoare în onlineu’ românesc, nu numa irelevanţă şi mizerie, că altfel pică înţelegerea noastră.

P.S. Desigur, acest articol va fi urmat de nişte reporturi la Fb, Twitter şi G+, chiar îs curios ce părere au despre asctfel de afaceri…

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

6 thoughts on “Să vindem nişte reach”

  1. faină șmecherie…băieții ăia fac bani din nimic…sau vând apă la cei ce se scufundă….acum cu reportul…grija asta să sperăm că nu îți aduce rău

  2. Nu cred ca-i chiar asa. Cand postez ceva pe pagina de FB (nu profil), imi apare vreo 20 la reach, cand am like de la 160 si ceva de oameni. Care e explicatia?

Scrie un comentariu: