Scrisoare către un nenorocit

Fraților, chiar v-ați tâmpit cu toții? Oare chiar s-a întors lumea cu fundu-n sus? Iar tu, băi nenorocitule, hai ca să ne-nțelegem: nu deții tu controlul, controlul îl am eu! Nu ai întotdeauna dreptate, nu ești scris în stele, nu eu depind de tine, tu depinzi de mine! Băi țărane, te-am dat peste cap de atâtea ori, fii sigur că te mai dau o dată, și înc-o dată! Oricâte piedici mi-ai pune în cale, te prind iepurașule!

Ai depășit limita atât de tare încât nici măcar nu o mai vezi! Tu chiar crezi că poți da buzna oricând și să te aștepți ca eu să fac după cum îmi dictezi tu? Și pe deasupra, mai ești și uimit când te dau afară pe ușa din spate.

Când mi se întâmplă lucruri bune, toată lumea îți dă credit ție. Când mi se întâmplă lucruri rele, eu sunt de vină. Vrei credit? Sunt rece, egoistă, incapabilă să mă atașez de un bărbat, mă cred prea deșteaptă și cred că am mereu dreptate. Asumă-ți credit pentru asta, nenorocitule! Pentru că, dacă într-adevăr tu deții controlul, tu m-ai făcut așa! Asumă-ți credit pentru asta! Sau ai să fugi ca un băiețel speriat? Și eu sunt speriată uneori dar eu nu mă ascund în spatele unor cuvinte precum Așa a fost să fie, cum faci tu!

Înainte să te mai gândești să mai dai buzna peste mine, adu-ti aminte de asta: I fucking own you! You will do as I say! Because I said so!. Asshole!

Scrisoare către destinul meu,
A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

4 thoughts on “Scrisoare către un nenorocit”

Scrie un comentariu: