Scrisoare deschisă către scriitorii deschişi

A dat boala ‘scrisorilor deschise’ în români precum limba albastră în vaci. Sau invers! Aşa că scriu şi io o scrisoare deschisă către toţi scriitorii ăştia de scrisori deschise.

Dragi scriitori de scrisori deschise, sunteţi penibili. Nu pentru că nu aţi avea dreptate în lucrurile pe care le spuneţi, ci pentru că vorbiţi cu pereţii. Da, dacă scrieţi scrisorile alea ale voastre pe un perete din dormitor e cam acelaşi lucru cu a le lansa ‘la apă’ pe internet. Bine, diferă număru’ de laicuri, poate. Că la tine în dormitor nu poţi primi prea multe, da’ asta e, nu poţi cu toate.

Vorbiţi cu pereţii pentru că, dacă ştiţi să legaţi cinci cuvinte într-o succesiune logică, nu intraţi în targetul politicienilor români. Simplu, ai habar pe ce lume trăieşti? Ok, bravo ţie, nu te vrem la vot, muie!

Sigur, dacă simţiţi voi că trebuie să vă exprimaţi suferinţele şi frustrările, puneţi de-un blog, de-o platformă de scrisori deschise sau ceva, poate faceţi şi voi de-o şaormă, dacă tot vă tociţi degetele exprimând lucruri pe care le simte o masă de oameni. Pentru că dpdv al politicienilor demersu’ vostru’ e zero, indiferent de modalitatea în care îl aplicaţi.

În cel mai bun caz, vreun consilier d-al lu Ponta sau Băse va citi scrisorile voastre şi va micţiona cu boltă peste ele. Se va pişa lejer pe părerile voastre în timp ce cu mâna neocupată va împărţi mici şi plase celor care contează pentru ei.

Offtopic: am citit, aseară cred, lamentările unui ‘de patru ani general manager al unei firme de transport’, în vârstă de 23 de ani, într-o scrisoare din asta deschisă, despre dezamăgirea lui faţă de Ponta. Nu intru la întrebări gen ‘cum îţi faci coaie o firmă de transport la 19 ani?’, îi acord omului prezumţia de capabilitate.

Însă, coincidenţa dracului, eu lucram în transporturi în perioada în care Victoraş se pregătea să pună supraacciză pe carburanţi şi alte manele. Atunci, parte din şoferi au încercat să protesteze faţă de măsurile lu’ Ponta şi faţă de faptu’ că pierdeam ore întregi în vame pentru că aşa aveau chef nişte unii. Era un fel de înţelegere între şoferi şi patroni: blocăm vămile, pentru a vă apăra pe voi de supraacziză şi pe noi de timpu’ pierdut.

Partea frumoasă e că, din lungile discuţii purtate pe staţii, majoritatea patronilor au spus ‘ce protest, bă’, vă mâncă-n cur? Marş la lucru!’ Discuţii încheiate pe tonuri joase cu replici gen ‘păi da, că al’ nost’ parton e cu X politician sau Y partid…’ End of offtopic

Concluzia e că lamentările voastre în scrisori deschise e un fel de labă tristă. Laba tristă e laba aia în care nu ai nici măcar ceva material porno pentru a te inspira. Sfatul meu e să vă faceţi un blog şi să faceţi nişte labe ceva mai vesele, cum fac eu aici…

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

Scrie un comentariu: