Steaguri. Ultima parte

Știu că probabil v-am plictisit cu atâtea articole despre legea arborării drapelului, dar trebuie să aduc o serie de clarificări. Am vorbit cu puțin timp în urmă despre o instituție a unui stat străin care își are sediul pe teritoriul țării noastre și care arborează drapelul propriu fără a-l lua în considerare și pe cel al României. Acest fapt reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, potrivit dispozițiilor legislative în vigoare. Însă Ministerul Afacerilor Externe, prin vocea directorului Dorian Prisacaru de la Direcția de Protocol, aduce completări ce decurg din Convenția din 18 aprilie 1961 de la Viena cu privire la relatiile diplomatice, care stipulează, în articolul 20, că misiunea și șeful său au dreptul să arboreze drapelul și să pună stema statului acreditant pe localurile misiunii, inclusiv reședința șefului de misiune, și pe mijloacele de transport ale acestuia. Și pentru că prevederile din tratatele internaționale la care țara noastră este parte se aplică cu prioritate față de legile interne, și în acest caz se întâmplă același lucru. Concluzia este că instituția în cauză poate să arboreze ce drapel dorește, neputând fi sancționată.

Al doilea aspect ce trebuie menționat este că nici măcar în urma adresei trimise de prefectura Bacău instituțiilor publice din județ, acestea nu și-au respectat obligația de a arbora drapelul de stat în conformitate cu normele legale. Acolo unde acest lucru s-a întâmplat totuși, vorbim de o excepție. Cu toate acestea n-am auzit de nicio amendă aplicată celor responsabili.

Și pe final dăm exemplul prefecturii din Iași. Nici n-am mai apucat sa public articolul, c-au și schimbat steagurile, după cum se poate observa în fotografii. O bilă albă. Și nu s-a întâmplat doar la această instituție, ci și la altele din municipiul capitală de județ.

One thought on “Steaguri. Ultima parte”

Scrie un comentariu: