Ultima zi

Asta este ultima zi de preaviz (pentru cei care nu ştiţi despre ce vorbesc, găsiţi povestea aici). Acum stau şi mă întreb: Ar trebui să simt vreo ceva special? Adică toate treburile alea despre care vorbesc sentimentalii? (în ciuda ultimelor articole de pe site să nu aveţi impresia că s-a schimbat ceva la mine) Emoţia unui nou început şi alte rahaturi de genul?

Ei bine, în afară de faptul că m-am bătut cu imprimanta şi, spre ruşinea mea, a ieşit învingătoare, eu am predat armele şi mi-am sunat şeful să rezolve problema, ceea ce mi-a creat o stare de nervi (nu-mi place să-mi rezolve alţii treburile), mare lucru nu simt. De fapt, sunt cam obosită şi aş vrea o cafea, am să merg să-mi iau acuşi.

Aaaa, dar nu v-am zis că m-au sunat de la amanet şi mi-au zis: După ce îţi închei socotelile la schimb, te aşteptăm la muncă. Nici treaba asta nu mi-a creat prea mari emoţii, ci, mai degrabă, siguranţa unui loc de muncă. Adică, nu rămân chiar copilul nimănui. Păi ce, eu mi-s mai fraieră?

Deci, fraţilor, nu ştiu despre tot vorbeşte lumea că vezi doamne viaţa nu va mai fi niciodată la fel, e un nou început, viitorul sună nu ştiu cum sau bate la uşa nu ştiu cui. Îmi schimb job-ul, atât! Oare de ce facem (adică faceţi) din tot o dramă şi de ce se simte nevoia de a da oricărui lucru semnificaţii filozofice şi profunde?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

11 thoughts on “Ultima zi”

  1. pentru ca asa e uman… tot ce ti se intampla iti apartine; nimeni nu renunta la ce ii apartine cu zambetul pe buze… da, e uman…

  2. drama e aprioric interna cuiva… faptul ca e externa altcuiva e irelevant… drama fara gazda nu e posibila… vorbesc de drama si nu de impactul ei social

Scrie un comentariu: