Un an de iroseală. Continuăm?

Happy birthday to me! Nu? Sau ce se spune în momente de tipul ăsta? Astăzi se împlineşte un an de când Cristi & co. au avut onoarea să mă aibă pe blogul lor, în calitate de autor. Adică au trecut 365 de zile de când aberaţiile mele au început să ridice traficul talentirosit.

Staţi că începusem să visez. Realitatea arată puţin altfel. Acum vreo…450 de zile începusem, timid, adevărat, să scriu pe propriu-mi blog. Unul puţin cam roşu pentru gusturile unora. Poate de-asta s-au şi enervat. În fine, nu mai intrăm în detalii. Cert e că atunci a venit şi prima ameninţare. Singura, de fapt. Oameni buni, nu vă deranjează ce scriu eu pe-aici? Trebuie să vă înjur ca să simt şi eu pericolele la care se expun bloggerii? Hai, curaj.

Iar m-am abătut de la subiect. Cum spuneam, în urmă cu un an şi ceva mă zbăteam prin underground-ul blogosferei româneşti. Când, deodată a venit propunerea de a mă muta aici. Zice-se că scriam binişor. De-atunci multe s-au întâmplat. Vreo sută şi ceva de articole, rodul unei minţi plictisite, au apărut pe blog. Puţine pentru un blogger în adevăratul sens al cuvântului, dar promit că în anul ce vine numărul lor va fi dublu.

Tot de când scriu pe talentirosit am avut şi primele fotografii publicate într-un ziar. Le mai puteţi vedea aici. Nu c-ar avea mare legătură merele cu perele, dar dacă nu era blogul n-aş fi avut ce căuta pe-acolo. Şi tot în acest an am participat şi la primul eveniment media, despre care nu cred că e cazul să vă mai amintesc. În rest, am mai schimbat drapele, am scris despre Bacău şi problemele oraşului, despre turism, politică, maşini, târguri, despre Poliţia Română, televiziuni, EON, prostie şi ignoranţă. Şi nu în ultimul rând, v-am înnebunit cu eternul subiect Real vs. Barca.

Cam asta e tot. Dacă aveţi sugestii, opinii, sfaturi, idei de articole, nu ezitaţi să le scrieţi. Criticile sunt însă cele mai binevenite. Nu uitaţi că degeaba apreciaţi un blog, o persoană care scrie pe un blog sau un articol dacă nu arătaţi asta. Comentariile sunt întotdeauna apreciate.

 

2 thoughts on “Un an de iroseală. Continuăm?”

  1. cred ca esti prea incrancenat….un pic de detasare si ironie fata de subiectele pe care le tratezi ar fi buna…..dar poate ca de asta are nevoie tara asta acum, de oameni incrancenati!

Scrie un comentariu: