Vreau să mai copilăresc

Nu vreau să-mi îngrădesc libertatea, să mă mărit, să fac 2 plozi și să încep așa-zisa viață de familie. Cm naiba să fac asta când simt că încă nu am iubit cu adevărat? Când simt că dacă într-adevăr există iubire,nu e asta și că trebuie să fie ceva mai mult de atât?

M. mi-a zis că m-am schimbat, că port o motherfucker coat, astea a fost cuvintele lui. Cică eu de fapt nu sunt așa. Știți ce? Nu e o haină, asta sunt acum. Nu e normal să fiu schimbată,să nu mai fiu ca la 16 ani? Și de ce să fiu percepută ca o ticăloasă când lucrurile pe care le vreau sunt normale? Am 22 de ani, e normal să vreau să mai copilăresc,să mă distrez, să gust din libertate, mai ales că 4 ani jumate nu mi-am trăit adolescența.

Nu vreau să-mi curm tinerețea! Trebuie să fie ceva mai mult la viață decât mărițiș, copii și atât! Refuz să cred că e timpu să-mi împart toate aspectele vieții cu cineva, că nu pot ieși fără să anunț, că  nu pot ieși singură. Nu pot respira și am impresia că voi avea un atac de panică numai când mă gândesc la asta. E așa greșit?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

13 thoughts on “Vreau să mai copilăresc”

  1. Nu iti mai face probleme d’astea. Nu e nimic anormal sa gandesti asa, vorba ta, ai doar 22 de ani. Asta e varsta la care trebuie sa-ti traiesti tineretea. Nici nu ai de ce sa incepi sa te gandesti de acum la familie si barbatul perfect, acum e perioada in care se fac greselile din care inveti pentru viitor. Mai incolo o sa se schimbe mentalitatea, oricat ai zice acum ca nu o sa ajungi asa, o sa ti se para deja monotone cluburile si o sa vezi ca nu mai rezisti asa cum o faceai mai demult dupa o noapte de nedormit. O sa vezi cum muzica pusa in cluburi o sa ti se para din ce in ce mai proasta, o sa vezi cum din ce in ce mai multi prieteni de ieseala n-o sa mai poata sa iasa asa de des cum erati obisnuiti, o sa inceapa sa aiba copii, o sa fie diferiti.
    Nu, viata nu se rezuma doar la maritis, copii si atat! Astea sunt doar niste etape, prin care nici macar nu e obligatoriu sa treci, asa cum zic toti!
    Dar este asa cum ti-am spus, cu trecerea timpului lucrurile se schimba, o spun din ce vad pe pielea mea, eu fiind unul dintre aceia care se vad insurati prea curand, schimband scutece! Gata, am scris prea mult

  2. Absolut de acord cu tine !
    Acum, ca sa te consolez (incurajez poate? ): la cei 42 pe care cu fala ii port inca copilaresc; inca rid ca nebuna la Tom si Jerry, inca joc sotron cu fiemea cind avem chef de-o competitie, inca vreau sa cred in Mos Craciun desi stiu foarte bine ca jumatatea oficiala vine cu plicul si zice sa-mi iau ce cred eu ca-mi place, inca savurez Jules Verne, inca dansez pina dimineata la vreun chef, inca cred in iubirea aia naiva care spulbera tot in cale (desi am intilnit-o si m-a spulberat rau de tot), inca impodobesc bradul si ma bucur cu copilul cind aprindem luminarile in Ajun, inca merg cu colindul desi sunt capra batrina si nu astept sa primesc altceva decit mare si nuci ,cpoate si-un pahar de vin fiert n-ar strica, inca port blugi si colanti, inca pedalez la bicicleta sau merg cu rolele, inca mi-e frica de dentist, inca..hei, dar ce fac aici ? E casa ta, asa ca…primesti cu colindul ?

    http://youtu.be/ylO-mfgLwyo

  3. @mala: Daca toti ar gindi asa ar mai disparea din frustrarile si “mastile” care le vad in fiecare zi si care tin sa recunosc ca de multe ori nu ma ocolesc nici pe mine.

  4. Ca de la un simplu om la un simplu cetatean: am si eu mastile si frustrarile mele dar incerc sa le tin sub control. Cred ca, o oarecare asezare in matca a venit odata cu trecerea de la 30 la 40 si-n urma palmelor si suturilor in fund primite de-a lungul anilor…Mi-am deschis ochii si-am inteles ca viata-i atit de frumoasa prin ceea ce ea ofera fiecaruia incit e pacat sa-i ratezi orice clipa.

Scrie un comentariu: